Eleonora, mis Eu

am inteles ca e pagina personala. multumesc echipa, e tare drag asa, mai scrim si noi ce ne doare aici. 
va pup! 

"Caracterul nostru este reprezentat de ceea ce facem cînd credem că nu ne vede nimeni"

Ce mult aş vrea să fac o vrajă, un singur lucru mi-aş dori, Măcar un ceas al vieţii tale să nu poţi, nicidecum, minţi! Iar întrebărilor, răspunsul să îl dai sincer, netrunchiat, Ca, din atâtea măşti, să aflu cine eşti TU cu-adevărat. Şi nu, nu voi să-ţi caut vină, nu cred c-ar mai avea vreun rost. Vreau doar să ştiu a câta parte a fost real din tot ce-a fost iar din atâtea vorbe care, cu mierea lor, m-au amăgit. A existat, fie şi una, ce-n suflet să o fi simţit. Nu pot pleca din lumea asta fără să-ncerc a fi aflat Anume cui iubirea-ntreagă şi-ntregul suflet mi l-am dat Şi pentru cine viaţa toată, atât cât a rămas din ea, Am azvârlit-o ca pe-o zdreanţă, ca şi cum n-ar fi fost a mea, Punând-o gaj pentru-o iubire ce nici măcar n-a existat, Un fum ce-a-nceţoşat privirea şi în eter s-a-mprăştiat... N-aş vrea să plec şi întrebării să nu îi fi găsit răspuns, Cum de mi-ai apărut în cale şi-adânc în suflet mi-ai pătruns, De nu ţi-au trebuit, iubirea şi sufletul, de ce le-ai luat
Şi, fără strop de remuşcare, ca pe un vreasc le-ai sfărâmat? De ce distrugi în cale-ţi totul, cu grijă ascunzându-ţi faţa? Te porţi ca un copil nevrednic ce s-a jucat, numai, de-a viaţa...

Uneori..Sunt uși pe care le închidem și uși care ne sunt închise de alții. Sunt drumuri pe care le abandonăm și drumuri care ni se închid de alții. Sunt clipe pe care le irosim și momente care ne pierd pe noi. Sunt provocări pe care nu le luăm în seamă și oportunități care trec pe lângă noi. Sunt mii și mii de lucruri mărunte în viața noastră care ne pot face fericiți dar pe lângă care trecem în fiecare zi, nebănuind nicio secundă ce pot ascunde. Sunt oameni pe care îi gonim din viața noastră și oameni care ne gonesc la rândul lor. Sunt vorbe pe care le arunci la întâmplare fără să știi în sufletul cui nimeresc și ce urme lasă. Sunt întrebări la care nu avem răspunsuri și răspunsuri la care nu avem întrebări. Suntem niște fire trase în direcții opuse de mâini nevăzute, niște trupuri goale și singuratice care caută dar nu știu ce. Suntem nimic, fără Cel care ne-a creat, viața ne este goală, rece și singuratică, sufletul aleargă neîncetat după o hrană pe care tot noi o refuzăm. Sunt zeci de semnale care ne atrag atenția asupra vieții plăpânde pe care o ducem, dar nici unul nu ajunge atât de aproape de noi ca să realizăm încotro ne îndreptăm. Sunt lucruri mai "importante" de făcut...bani mai mulți de câștigat, vise tot mai mari de îndeplinit. Sunt alte chestii mai prețioase care bruiază legătura cu realitatea în care trăim. Noi înșine suntem zgomotul care împiedică iubirea lui Dumnezeu să ne găsească în lume. Suntem propriile noastre obstacole în întâlnirea cu El. Ce păcat că nu putem face liniște. Ce păcat că nu ne putem auzi propriile suflete cum strigă neputincioase. Ce păcat că închidem uși fără să verificăm cine se află în spatele lor. Ce păcat...