Pagina mea, admin

Am vizitat și alte forumuri și nu am văzut ceva de acest gen, de aceea am decis să deschid un forum cu pagini personale. Puteți avea propria pagină personală și puteți scrie orice doriți sau imagini, muzică, foto...

Dor de dor aduce dor

Un cald salut la care adaug o fantezie idilică care te duce cu gândul spre copilarie...cred că sunt ingredientele cele mai bune pentru debutul unei zile noi!
   

Să ai mereu prieteni adevărați lânga tine, pupic 

eleonora a scris:

Să ai mereu prieteni adevărați lânga tine, pupic 

Mulțumesc mult pentru vizită Ely!

Uneori gândurile îți aleargă prin minte și prin suflet și nu găsești cuvinte potrivite pentru a le trimite către cei dragi!...Sufletul, este tot ce avem mai de preț în noi. Frumusetea fizică este efemeră, sufletul este cel care rămâne. Pretuiți dragii mei fiecare gram de iubire care vi se dăruiește și așterneți iubire în calea voastră, prețuiți fiecare suflet care este sincer și curat în fața voastră, este tot ceea ce ne rămâne la sfârșit.

Salutări suflet minunat! Foarte frumoasă descrierea. Ce e al tău e pus deoparte... O zi plină de speranțe și liniște. Pupici.

Încearcă, frumoasă copilă cu sufletul bun, 
Să-ți faci din nădejde un tovarăș de drum! 
Alături de ea să iei și iubirea 
Și mergi fără teama, găsește-ți menirea! 
Să nu te-ntristeze nici trupul firav, 
Nici mersul pe jos, ce pare suav. 
În sufletul tău ai aripi de dor, 
Întinde-le doar și vizează la zbor. 

Există un moment când trebuie să pui punct lucrurilor care nu te mai definesc. Există un moment când trebuie să pui punct relațiilor în care nu te mai regăsești. Există un moment în care trebuie să evaluezi calitățile și defectele tale și efectele lor asupra celor dragi. Există un moment în care trebuie să reevaluezi valorile în care crezi,să tragi concluziile care par corecte să-ți faci morala de rigoare și să mergi înainte. Există un moment în care atunci când nu mai ai nimic de spus să-ți asculți gândurile.Vor vorbi ele pentru tine! Există un moment în care trebuie să renunți la binele pe care îl faci celorlalți și să te gândești la răul pe care ți-l faci ție. Există un moment în care trebuie să-ți zâmbești propriilor lacrimi pentru a le convinge că viața e frumoasă și ele n-au ce căuta în ochii tăi.Există un moment în care liniștea și tăcerea se contopesc și fiecare are rolul ei pentru a te regăsi. Există un moment în care tu nu mai ești pentru că te gândești prea mult la ceilalți.Există un moment în care trebuie să te regăsești,un moment în care trebuie să cobori capul,în care trebuie să renunți,în care trebuie să te aduni,în care trebuie să socotești fiecare vorbă spusă,în care trebuie să accepți critici .Există un moment în care -la naiba-trebuie să profiți altfel relația ta cu acea șansă se pierde. Există un moment în care dă norocul peste tine dar tu ești prea ocupat să-l vezi.Există un moment când fericirea te bate pe umăr dar tu ești prea ocupat s-o simți și plângi momente deja trecute.
Exită un moment...un moment într-un alt moment...un moment la un moment dat...niște momente...o viață...

Rugămintea unui înger...

 

Când norii negri se adună și întunecă privirea ta,

Când noaptea suferinței îți pare nesfărșită,

Când sus pe cer nu strălucește nicio stea,

Tu amintește-ți omule că sunt întotdeauna lângã tine,

Ca să iți dăruiesc lumina mea!

Când ai căzut și nu-ți mai regăsești puterea de a te ridica,

Tu nu te teme nicio clipă suflete,

Doar cheamă-mă...și am să fiu aripa ta.

Căci datoria mea cerească e să te ocrotesc, să-ți fie întotdeauna bine,

Eu doar atât te rog...să-ți amintești că sunt mereu cu tine!

Când oamenii pe care îi iubeai prea mult,

După ce au luat tot ce aveai mai bun de dat,

Și apoi prea repede, cu nepăsare te-au uitat,

Tu nu te tulbura prea tare, căci eu nicicând nu te-am abandonat!

E datoria mea cerească sa te iubesc prea mult...chiar mai presus de mine,

Eu doar atât te rog...fii bun, fii om,

Și amintește-ti că sunt întotdeauna lângã tine!

Când dorul de cei dragi cu mii de lacrimi nu poți să ți-l alini,

Și singurel pe lume pășești printre străini,

Când porți în tine numai vise stinse,

Și lumea în jurul tău e plină de venin,

Când nimeni nu mai vede cum ești cu adevarat,

Tu nu mai plânge omule,

Căci nicio clipă singur nu ai fost lăsat!

E datoria mea cerească să îți fie mereu bine,

Eu doar atât te rog...fii blând, fii tare,

Și amintește-ți că locul meu e lângã tine!

Când nesfârșite mări de brațele iubirii tale te despart,

Când cerul plânge și întunecimea în care te afli e mult prea greu de suportat,

Când oamenii în care te încredeai mai mult, la greu, cu toții te-au lăsat,

Când dragostea ce o purtai în suflet în mii de cioburi s-a împrăștiat,

Tu nu mai plânge suflete, căci eu nicicând nu te-am uitat!

E datoria mea cerească să te păzesc când răul vine,

Eu doar atât te rog...fii omenos, fii iubitor,

Și amintește-ți că sunt întotdeauna lângã tine!

Ridică-ți inima și însuflețește-ți viața omule,

Lumina cerului sălăşluieşte în tine,

Fii fericit, iubește totul și apoi trăiește așa cum se cuvine,

Eu doar atâta te mai rog...fii bucuros, fii încrezător,

Și amintește-ți că sunt mereu cu tine!

 

Chiar daca n-ai sa stii, eu te voi cauta

Ori unde ai fi, oriunde te-ai ascunde

De fapt nu eu te caut, ci inima te vrea

Sa-i fi tu jumatatea, oricat dar si oriunde

De vrei să îmi ucizi iubirea...
 
Aş vrea să nu te mai iubesc, să pot şi eu la fel ca tine
Să spun: De azi ne despărţim, de-acum te las, rămâi cu bine!..
Lacrima ta să nu mă doară şi, făr-a mă uita-napoi
Să-mi văd de drum fără nelinişti, zidind tăcerea între noi.
Dar cum s-o fac, cu ce putere, de unde aş putea-o lua
când fiecare strop se scurge târându-se în urma ta?
Din trupul meu am evadat şi mi-am făcut culcuş în tine
Fără s-ascult de nici o vorbă ce mi-ar fi spus că nu e bine,
M-am rătăcit ca într-un vis din care nu mă pot întoarce
Eşti steaua ce , în noaptea mea, în bine răul îl preface,
În întuneric, eşti lumina ce îmi călăuzeşte drumul,
Ai reaprins în mine focul din care mai era doar scrumul.
Cum să mai pot a mă desprinde, cu ce puteri, prin ce minune,
Când simt că dacă te voi pierde aş pierde o întreagă lume?
Cu disperare tot mai caut sperând că aş putea găsi
Motivul pentru care mâine în lipsa ta aş mai trăi,
Îngenunchind, neputincioasă,cu ochii spre neant am plâns,
Mi-am blestemat întreaga viaţă şi-n nebunia mea am râs,
Am cunoscut pustietatea iubindu-te! M-am prăbuşit!
Iar neputând să-ţi uit privirea , învinsă, m-am dispreţuit...
E o iubire ireală căci am uitat şi cine sunt,
Trăind în visurile mele şi minţile mi le-am pierdut.
În suflet mi-ai deschis o rană când rătăceai printre tăceri,
Lacrimi de jar mi-au ars obrajii încremeniţi între dureri.
Nu pot să cred că pentru tine a fost un joc necugetat,
Pe suflet nu se pune miză! De ce să-l pierd? Ce-ai câştigat?
Ţi-am oferit fără vreo teamă un cec în alb...iubirea mea...
De ce să-mi dai la schimb dispreţul sau ura şi minciuna ta?
Iar inima de vrei să-mi smulgi plecând, gonindu-mă din tine,
De vrei să îmi ucizi iubirea, omoară-mă întâi pe mine!