Probabil te gândești că dacă nu-ți scriu, te-am uitat.. Dar nu! Adevărul e că mă gândesc la tine neîncetat, și îți scriu aici, deși tu nu vei vedea niciodată postările mele.. Încerc să-mi imaginez cum bei cafeaua dimineață, în liniște. Da, țin minte că în privința asta ne asemănăm. Nu ne place să ni se pună întrebări dis-de-dimineață până nu bem cafea, abia după ne revenim ușor ușor . Pe parcursul zilei încerc să-mi imaginez ce faci, încerc să ghicesc dacă ai timp sau nu să mănânci. Mereu îmi făceai observație că nu am grijă de mine, că nu mănânc, tu însă faci exact ca mine, ești agitat toată ziua, așa încât uneori nu reușești decât să-ți bei cafeaua de dimineață, ea fiindu-ţi şi mic dejun și prânz. Seara, când soarele apune , mă întreb dacă ești în drum spre casă sau admiri asfințitul. Și în sfârșit, noaptea, când ajung și eu acasă, când verific înainte de somn conturile de pe rețelele de socializare, mă întreb dacă faci și tu la fel. Mă întreb cum te simți, dacă ești trist, obosit, supărat sau fericit. Mereu mă gândesc la tine.. Mi-ai pătruns în gânduri, suflet, ființă. Când te-am cunoscut, credeam că vei avea locul tău în inima mea, însă nu am bănuit nicio secundă că îmi vei ocupa tot spațiul din ea. Nu mai e loc de nimeni altcineva. Tu ești singurul locatar. Îmi ești în suflet, în gânduri, în sânge, numai în brațe nu.. Astăzi ascult melodia noastră. Îţi amintești cât de mult ţi-a plăcut din prima? Iar când am tradus versurile ( fiindcă tu nu înțelegi limba rusă ) te-ai îndrăgostit de cântec, și ai spus că va fi piesa noastră.. Cineva afirma că atunci când suntem fericiți, ascultăm melodia, iar atunci când suntem triști înțelegem versurile. Astăzi, înțeleg versurile. Și..mi-e dor de tine, de noi, de mine.. M-am pierdut pe undeva, și nu știu unde să mă caut.. Dar tu.. Tu să fii bine acolo unde ești, suflet drag! Te îmbrățișez cu gândul și sufletul. Oare simți? Simți că mi-e dor de tine?
